Diabetul, zahărul și insulina

Explicația curentă a diabetului de tip 2 spune că zahărul a obosit pancreasul și că boala se gestionează pe viață, cu tot mai puțini carbohidrați și tot mai multe medicamente. Cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism¹ pornește de la o altă observație, formulată încă din capitolul autobiografic. „Puțină lume știe că diabetul este o problemă produsă de grăsimi, mai ales cele polinesaturate, nu de zahăr”.

Mecanismul este descris la Principiul 3. „Problema este că mobilizarea acizilor grași din țesutul adipos se produce într-o stare de stres a organismului. […] Creșterea nivelului de acizi grași inhibă metabolismul glucozei, iar aceasta începe să fie metabolizată ca în varianta fără oxigen”. Observația are o istorie. „Observația a fost făcută încă din anii 1960, când Sir Phillip Randle nota: «Câteva anormalități ale metabolismului carbohidraților, comune multor tulburări endocrine și nutriționale (înfometare, diabet, sindromul Cushing), sunt asociate cu o concentrație mare de acizi grași în sânge». Este ceea ce numim acum efectul Randle”. Pancreasul intră în poveste abia după aceea. „Un studiu din 2008 a arătat că acizii grași sunt toxici pentru celulele beta-pancreatice. Celulele beta-pancreatice secretă insulina, iar disfuncția lor duce la imposibilitatea corpului de a mai menține homeostaza glucozei, ceea ce duce la diabet de tip 2 și obezitate”.

Din această perspectivă, restricția de zahăr agravează problema, iar Principiul 2 spune de ce. „Lipsa unor stocuri suficiente de glicogen duce, pe termen lung, la funcționarea pe baza hormonilor de stres (glucagon, adrenalină și cortizol), ceea ce dezechilibrează organismul”. Organismul fabrică singur glucoză prin gluconeogeneză, cu prețul unui cortizol crescut, iar dietele fără carbohidrați produc exact hiperglicemia pe care voiau să o evite.

Seria continuă cu istoria clinică uitată a dietei cu orez și fructe, prin care diabeticii erau scoși de pe insulină, cu diferența dintre zahăr și produsele „cu zahăr”, în care problema vine din făină și din ulei, și se încheie cu rezistența la insulină din creier, unde boala Alzheimer a primit numele de diabet de tip 3. Aplicarea principiilor pas cu pas, într-un program ghidat, face obiectul programului Start În ProMetabolism.²

Punct de plecare

Metabolism ridicat înseamnă sănătate și longevitate? Articolul de bază al site-ului, cu tema centrală a cărții și contrastul cu celelalte școli de gândire.

Ordinea lecturii

1. Diabetul de tip 2 nu e o boală cronică pe viață, ci o stare metabolică reversibilă. Ciclul Randle și blocarea arderii glucozei de către grăsimi. Fundamentul întregii teme.
2. Sindromul metabolic: un motor la ralanti, înfundat și aproape calat. Celule care nu mai ard glucoza, nu exces de zahăr. PUFA, hipotiroidismul și cortizolul, cei trei sabotori ai oxidării.
3. Anunță-mă când oprești gluconeogeneza. Glicemia se menține indiferent de dietă, corpul o fabrică singur. Eliminarea zaharurilor adaugă stres, nu îl scoate.
4. Problemele lipsei zahărului. Cortizol crescut, acizi grași liberi, hipoglicemie funcțională. Hadza consumă 620 g de zaharuri pe zi fără diabet.
5. Tai zahărul și dai în diabet. Experiența unei diete raw vegane sărace în carbohidrați și hiperglicemia care apare și la diabeticii care nu mănâncă deloc carbohidrați.
6. Hiperglicemia indusă de cortizol este deseori diagnosticată greșit ca diabet. Glicemia mare din stres mimează diabetul, iar insulina administrată în acest caz devine periculoasă.
7. Diabetici scoși de pe insulină cu orez, fructe și 500 de grame de zahăr pe zi. Dieta cu orez a lui Kempner. Doza medie de insulină a coborât de la 26 la 11 unități pe zi într-o boală considerată fără cale de întoarcere.
8. Zahărul „industrial și nenatural”, dincolo de gargara mainstream. Desface argumentul „zahărul rafinat e otravă, cel din fructe e bun” și arată ce lipsește din zahărul alb față de fructe și miere.
9. Diferența dintre zahăr și ceva „cu zahăr”. Poveștile despre „am renunțat la zahăr” nu au separat niciodată zahărul de făina și uleiul din aceleași produse.
10. Cum să nu te îngrași? Mănânci zahăr în loc de pâine!. Un studiu în care grupul cu zahăr a mâncat cel mai mult, a ars cel mai mult și a cântărit cel mai puțin la final. Diferă doar forma carbohidratului.
11. Pâinea e greu de lăsat pentru că este un drog ușor. Digestia glutenului eliberează peptide opioide. „Pofta de pâine” nu este foame.
12. E natural să mănânci fructe foarte dulci. Fructele dulci comerciale reproduc fructele tropicale din care a evoluat omul, iar primatele le preferă pe cele mai dulci.
13. Obiecții împotriva fructelor. Singurele obiecții valide sunt prețul și pesticidele. Restul sunt mituri, luate pe rând.
14. Portocala, fructul preferat în ProMetabolism. Sursa ideală de carbohidrați simpli, cu istoria cuvântului și diferența dintre varianta dulce și cea acră.
15. Dacă organismul ar fi autoturism. ProMetabolismul nu elimină zaharurile, ci înlătură piedicile din calea lor, acizii grași liberi și deficiențele de calciu, vitamina D și K2.
16. Aspirină contra diabetului. Aspirina inhibă eliberarea acizilor grași liberi prin IKKbeta, cu reduceri de 15 până la 50% ale riscului de diabet în studii.
17. 5 cafele pe zi. Cum arată insulina, trigliceridele și testosteronul?. Un studiu finlandez amplu despre cafea și markerii cardiometabolici, compoziție corporală, glicemie, tensiune și ficat.
18. Alzheimer sau diabetul de tip 3. Rezistența la insulină ajunge în creier, agravată de PUFA și endotoxine. Plăcile amiloide sunt răspuns protector, nu cauză.

Referințe