Distribuie

Ori de câte ori public un articol împotriva postului de orice fel sau a restricției calorice, trebuie să apară măcar un comentariu care să menționeze autofagia și premiul Nobel pe care l-a luat. În spatele fiecărui comentariu, indiferent de cum e formulat, stă ideea că beneficiile postului și ale restricției calorice au fost deja demonstrate și cazul este închis.

Pe mine m-a fascinat fenomenul în sine, respectiv că atât de mulți oameni par să fie familiarizați cu concepte avansate de biologie celulară, încât au citit cu atenție și au și înțeles motivele pentru care Yoshinori Ohsumi a primit premiul Nobel în 2016. Glumesc. Firește că n-a citit aproape nimeni nici măcar comunicatul de presă, ce să mai vorbim despre studiile biologului japonez.

header

Dar de ce a prins argumentul atât de bine? Pentru că promotorii postului și ai restricțiilor au interpretat descoperirile lui Ohsumi astfel încât să se potrivească teoriei lor. De ce este postul de orice fel atât de popular? Pentru că venind pe o cale religioasă, este o virtute în sine. Mai ales în această perioadă a abundenței, e ușor de promovat ideea că ar trebui să „nu ne mai îmbuibăm cu atâta mâncare” și să mai și răbdăm. Textele religioase susțin asta. Sfinți ai religiei au practicat abstinența.

Presa ortodoxă a preluat imediat știrea despre premiul Nobel al lui Ohsumi. O publicație creștin ortodoxă din Rusia titra: „Laureatul premiului Nobel din 2016 demonstrează științific că postul este bun pentru sănătate”.1

Mi-am făcut în sfârșit timp să scriu un articol despre descoperirea lui Ohsumi, iar asta pentru că e un subiect stufos și complex. Așa că luați-vă o cafea și spor la citit.

Ce a premiat Comitetul Nobel

În comunicatul de presă din 3 octombrie 2016, Ohsumi primește premiul „pentru descoperirile sale privind mecanismele autofagiei”. Cuvintele „post”, „restricție calorică” sau „dietă” nu apar în text.2

Experimentul lui Ohsumi fusese efectuat cu 24 de ani înainte, nu pe oameni, ci pe drojdie de panificație. Nu a fost făcut pe celule naturale, ci pe celule mutante, lipsite de enzimele de degradare din vacuolă. Acestea au fost înfometate. În câteva ore, vacuolele s-au umplut cu vezicule nedegradate. Experimentul a dus la identificarea a 15 gene esențiale pentru autofagie.2

Chiar în comunicat înfometarea este menționată ca formă de stres. Autofagia este descrisă drept „esențială pentru răspunsul celular la înfometare și la alte tipuri de stres”.2 Așadar, comunicatul descrie autofagia drept unul dintre răspunsurile celulei la stres, iar mutațiile genelor ei pot provoca boli.

Aici fac o paranteză pentru a menționa că Ray Peat scria același lucru. Autofagia se activează prin forme de stres precum înfometarea, lipsa glucozei, hipoxia, otrăvirea cu metale grele, peroxidarea lipidelor și iradierea, iar așa celula supraviețuiește. El adăuga însă că atunci când celulele răspund direct unor factori nocivi, iar organismul este în stare de apărare, „dacă procesul este prelungit, rezultatul va fi pierderea funcției unui țesut sau organ, fibroză sau cancerizare”.3

Revenind la premiul Nobel, comunicatul nu menționează nicăieri înfometarea ca o metodă de tratament. Singura cale de tratament pomenită este cea a medicamentelor. „Se desfășoară cercetări intense pentru dezvoltarea unor medicamente care să țintească autofagia în diverse boli”.2

Dar omul, Ohsumi, el trebuie să fie adeptul înfometării și al postului cu apă, nu-i așa? Nu. Cu faima pe care a câștigat-o printre adepții restricțiilor, omul ar fi putut să facă vreo 3 bestselleruri. Nu am găsit nicăieri vreun interviu măcar în care să discute despre subiectul postului sau al dietei. Într-un interviu din octombrie 2016, Ohsumi a declarat că studiile lui au pornit din curiozitate intelectuală și că aplicarea în medicină cere o cunoaștere mai bună a autofagiei.4

Citatul viral în care Ohsumi ar recomanda 20 de zile de post cu apă pe an împotriva celulelor canceroase a fost verificat de AFP în octombrie 2022. Agenția nu a găsit nicio dovadă că el ar fi făcut afirmațiile, iar un purtător de cuvânt al universității sale a declarat că NU le-a făcut.5 NU a fost găsită nicio declarație, în engleză sau în japoneză, în care Ohsumi să recomande postul.45

Curățenia și reconstrucția merg tot timpul, la organismul hrănit

Un bărbat adult hrănit reînnoiește în jur de 300 g de proteine pe zi (între 2,4 și 6,07 g pe kilogram de greutate corporală pe zi, în funcție de metoda de măsurare). Procesul consumă 15-20% din metabolismul de repaus.6 Corpul unui bărbat sănătos de 70 kg înlocuiește zilnic 330 ± 20 de miliarde de celule, adică în jur de 80 g de masă celulară.7

În timus și în cristalin, autofagia este permanentă și nu crește la înfometare.8

Șoarecii cărora li s-a șters gena de autofagie Atg7 din sistemul nervos au dezvoltat tulburări de mișcare la 14-21 de zile de viață și incluziuni de proteine în neuroni. Toți cei 26 de șoareci mutanți au murit în 28 de săptămâni, până la vârsta echivalentă cu aproximativ 30 de ani la om.910 Ștergerea aceleiași gene din ficatul șoarecilor hrăniți la discreție a dus la acumularea de proteine și la leziuni ale ficatului.11 Autorii vorbesc despre „autofagia constitutivă, care are loc independent de stresul nutrițional”.9 Lipsa totală a autofagiei este fatală. De aici nu rezultă că nivelul ei obișnuit este și cel optim.

Postul și autofagia la oameni

Un studiu clinic din 2025 pornește de la constatarea că autofagia „este stimulată de restricția de nutrienți în studiile pe animale. La oameni însă, acest lucru nu a fost arătat niciodată”.12 Pentru ficat, creier, inimă și țesut adipos nu există date la omul care nu mănâncă pe o perioadă de ore sau zile.

Un post cu apă de 72 de ore la 8 bărbați a crescut cu aproximativ 30% un marker de autofagie din mușchi (LC3B-II), iar semnalul mTOR, care frânează autofagia, a scăzut. Autorii notează totuși că nu pot exclude varianta în care creșterea reflectă acumularea de autofagozomi și inhibarea autofagiei.13

Un post cu apă de 12 ore a lăsat în mare parte neschimbată expresia genelor și a proteinelor de autofagie din sânge, la 23 de persoane sănătoase.14

Nicio măsurătoare la om nu arată că autofagia pornește la pragurile populare de 16, 24, 48 sau 72 de ore. Cele mai cunoscute date vin de la șoareci înfometați 24 și 48 de ore.8 Totuși, postul de peste noapte al șoarecelui nu este echivalent cu cel al omului, din cauza ritmului nocturn și a ratei metabolice mai mari.15 Un post peste noapte la șoareci înseamnă mult mai mult decât ce înseamnă la om.

Niciun studiu pe oameni sănătoși nu leagă autofagia indusă prin post cu apă de un beneficiu de sănătate. Ghidul internațional de măsurare a autofagiei descrie monitorizarea fluxului autofagic în organismul viu sau în organe drept „una dintre cele mai puțin dezvoltate zone în prezent”.16

Costul postului, măsurat la om

După cum observați, este încă o zonă gri, cea a măsurării beneficiilor autofagiei prin înfometare și restricție calorică, fiind departe de „caz închis, Premiu Nobel”, așa cum este prezentată în mod popular. Eu am însă câteva date clare despre costurile înfometării.

După 30 de ore de post cu apă, T3 (hormonul tiroidian activ) a scăzut de la 2,30 la 1,84 nmol/L, iar T3 invers (rT3) a crescut.17 După 72 de ore de post cu apă, T3 total a scăzut de la 1,8 la 1,3 nmol/L, iar T3 liber de la 5,4 la 3,7 pmol/L. Eliberarea netă de aminoacizi din mușchi (măsurată prin fenilalanină) s-a dublat aproximativ.13

După 3 zile de post cu apă, fluxul de leucină (un indicator al descompunerii proteinelor) a crescut cu 31%, iar oxidarea leucinei cu 46%.18 Oxidarea a crescut mai mult decât fluxul, deci o parte mai mare din aminoacizii eliberați a fost arsă drept combustibil.18 O meta-analiză pe 13 studii și 357 de participanți a găsit o creștere puternică a cortizolului în post, absentă la dietele hipocalorice mai blânde.19

În ziua a 5-a a unui post cu apă20, producția de cortizol pe 24 de ore a fost de 1,8 ori mai mare decât în ziua cu hrană.21 La șoareci, hormonii de stres din familia cortizolului micșorează timusul și îi distrug celulele, iar blocarea producției lor anulează efectul.22

Viață mai lungă fără foame, la șoareci

Șoarecii cu gena de autofagie Atg5 supraexprimată au trăit cu 17,2% mai mult (durata mediană). Consumul de hrană raportat la greutatea corporală a fost măsurat și nu a diferit semnificativ față de grupul de control.23

Rapamicina blochează mTOR, semnalul pe care hrana îl activează și care frânează autofagia. Administrată de la vârsta de 600 de zile (în jur de 60 de ani la om), a prelungit viața șoarecilor cu 9% la masculi și cu 14% la femele (vârsta la care muriseră 90% dintre ei).24 Într-un studiu cu 3 doze, durata mediană de viață a crescut cu până la 23% la masculi și 26% la femele. La cele două doze mai mici, femelele au trăit mai mult fără vreun efect vizibil asupra greutății.25

Șoarecii tratați cu rapamicină au avut un profil metabolic diferit de cel al șoarecilor cu hrană restricționată. Insulina și leptina pe nemâncate nu au scăzut, glicemia pe nemâncate a crescut, iar toleranța la glucoză s-a înrăutățit.25 Așadar, rapamicina nu a prelungit viața imitând restricția alimentară.25 În studiile cu rapamicină, consumul de hrană nu a fost măsurat, iar la doza cea mai mare șoarecii au fost mai ușori. Rapamicina este un imunosupresor și apare aici doar ca argument. Nu vă apucați să vă automedicați cu rapamicină.

„Dar există studii și în favoarea restricțiilor”

Desigur că există. Restricția alimentară prelungește viața rozătoarelor. Rezultatul este vechi și solid, iar studiile de mai sus nu îl contrazic.

Ohsumi nu a respins public postul, doar că nu l-a recomandat. Datele nu arată că postul este inutil. Studiul din 2025 citat mai sus, pe 121 de persoane cu obezitate, a găsit după 6 luni o diferență de flux autofagic în celulele din sânge între alimentația restricționată în timp și îngrijirea standard (P = 0,04, la limita pragului de semnificație, comparație post hoc).12

Alt studiu a găsit o genă de autofagie cu 22% mai activă în sânge, dimineața, după 4 zile.26 Un al treilea, pe 30 de persoane, a găsit o diferență de flux la o singură vizită, în ziua a 6-a.27

Am explicat deseori că beneficiile posturilor de orice fel sau ale restricțiilor calorice vin în primul rând din limitarea unor componente nocive din dietă. Cu cât dieta este mai proastă, cu atât postul va fi perceput ca fiind mai benefic. Supraviețuirea în timpul înfometării este bazată pe mecanisme de stres care mai ales în lipsa poverii digestiei fac individul să se simtă ușor și în formă. Aceste mecanisme nu funcționează însă la nesfârșit, iar restricțiile au oricum costuri în timp.

„Soluțiile, care sunt soluțiile?”, întreabă mulți. ProMetabolismul propune opusul, mâncatul fără restricții calorice, după apetit, din alimente care ajută la funcționarea organismului. Restricțiile ar trebui aplicate nu la grămadă pe toate alimentele, ci doar pe acelea care afectează metabolismul. Oferindu-i organismului ingredientele și energia de care are nevoie, acesta se va ocupa și de autofagie în mod implicit. Ați văzut că reînnoirea proteinelor este foarte costisitoare și poate consuma până la 20% din metabolismul de repaus. De ce să tăiem acea energie și să obligăm corpul să și-o procure din mușchi și alte țesuturi funcționale? Care sunt alimentele ProMetabolism? Citiți cărțile.28

Referințe


  1. OrthoChristian / pravoslavie.ru (2016) — 2016 Nobel prize winner scientifically proves that fasting is good for health, 6 Oct 2016 | https://pravoslavie.ru/97617.html ↩︎

  2. Nobel Assembly at Karolinska Institutet (2016) — Press release: The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2016, 3 October 2016 | https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/2016/press-release/ ↩︎ ↩︎ ↩︎ ↩︎

  3. Peat R (2017) — From “heroic medicine” to “hormesis”. Ray Peat’s Newsletter, November 2017. ↩︎

  4. Nikkan Kogyo / NewSwitch (2016) — Interview with Yoshinori Ohsumi, 4 Oct 2016 (Japanese) | https://newswitch.jp/p/6325 ↩︎ ↩︎

  5. AFP Fact Check via CEDMO (2022) — False posts claim Nobel-winning scientist Yoshinori Ohsumi recommended fasting to cure cancer, 27 Oct 2022 | https://cedmohub.eu/false-posts-claim-nobel-winning-scientist-yoshinori-ohsumi-recommended-fasting-to-cure-cancer/ ↩︎ ↩︎

  6. Waterlow JC (1984) — Protein turnover with special reference to man. Q J Exp Physiol 69:409-438. PMID 6382379 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/6382379/ ↩︎

  7. Sender R, Milo R (2021) — The distribution of cellular turnover in the human body. Nat Med 27:45-48. PMID 33432173 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33432173/ ↩︎

  8. Mizushima N et al. (2004) — In vivo analysis of autophagy in response to nutrient starvation using transgenic mice expressing a fluorescent autophagosome marker. Mol Biol Cell. PMID 14699058 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14699058/ ↩︎ ↩︎

  9. Komatsu M et al. (2006) — Loss of autophagy in the central nervous system causes neurodegeneration in mice. Nature. PMID 16625205 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16625205/ ↩︎ ↩︎

  10. Flurkey K, Currer JM, Harrison DE (2007) — Mouse models in aging research. In: Fox JG et al., eds. The Mouse in Biomedical Research, 2nd edition, vol. 3. Elsevier, pp. 637-672. DOI 10.1016/B978-012369454-6/50074-1 | https://doi.org/10.1016/B978-012369454-6/50074-1 ↩︎

  11. Komatsu M et al. (2005) — Impairment of starvation-induced and constitutive autophagy in Atg7-deficient mice. J Cell Biol. PMID 15866887 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15866887/ ↩︎

  12. Bensalem J et al. (2025) — Intermittent time-restricted eating may increase autophagic flux in humans: an exploratory analysis. J Physiol. PMID 40345145 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/40345145/ ↩︎ ↩︎

  13. Vendelbo MH et al. (2014) — Fasting increases human skeletal muscle net phenylalanine release and this is associated with decreased mTOR signaling. PLoS One. PMID 25020061 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25020061/ ↩︎ ↩︎

  14. Van Dyck L et al. (2020) — Towards a fasting-mimicking diet for critically ill patients: the pilot randomized crossover ICU-FM-1 study. Crit Care. PMID 32448392 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32448392/ ↩︎

  15. Jensen TL et al. (2013) — Fasting of mice: a review. Lab Anim. PMID 24025567 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24025567/ ↩︎

  16. Klionsky DJ et al. (2021) — Guidelines for the use and interpretation of assays for monitoring autophagy (4th edition). Autophagy. PMID 33634751 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33634751/ ↩︎

  17. Hugues JN et al. (1984) — Rapid adaptations of serum thyrotrophin, triiodothyronine and reverse triiodothyronine levels to short-term starvation and refeeding. Acta Endocrinol (Copenh). PMID 6695550 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/6695550/ ↩︎

  18. Nair KS et al. (1987) — Leucine, glucose, and energy metabolism after 3 days of fasting in healthy human subjects. Am J Clin Nutr. PMID 3661473 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/3661473/ ↩︎ ↩︎

  19. Nakamura Y, Walker BR, Ikuta T (2016) — Systematic review and meta-analysis reveals acutely elevated plasma cortisol following fasting but not less severe calorie restriction. Stress 19(2):151-157. PMID 26586092 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26586092/ ↩︎

  20. Postul cu apă, cea mai proastă opțiune pentru sănătate | https://8principii.com/articole/postul-cu-apa-cea-mai-proasta-optiune-pentru-sanatate/ ↩︎

  21. Bergendahl M et al. (1996) — Fasting as a metabolic stress paradigm selectively amplifies cortisol secretory burst mass and delays the time of maximal nyctohemeral cortisol concentrations in healthy men. J Clin Endocrinol Metab 81(2):692-699. PMID 8636290 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8636290/ ↩︎

  22. Tarcic N, Ovadia H, Weiss DW, Weidenfeld J (1998) — Restraint stress-induced thymic involution and cell apoptosis are dependent on endogenous glucocorticoids. Journal of Neuroimmunology 82(1):40-46. PMID 9526844 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9526844/ ↩︎

  23. Pyo JO et al. (2013) — Overexpression of Atg5 in mice activates autophagy and extends lifespan. Nat Commun. PMID 23939249 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23939249/ ↩︎

  24. Harrison DE et al. (2009) — Rapamycin fed late in life extends lifespan in genetically heterogeneous mice. Nature. PMID 19587680 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19587680/ ↩︎

  25. Miller RA et al. (2014) — Rapamycin-mediated lifespan increase in mice is dose and sex dependent and metabolically distinct from dietary restriction. Aging Cell 13(3):468-477. PMID 24341993 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24341993/ ↩︎ ↩︎ ↩︎

  26. Jamshed H et al. (2019) — Early Time-Restricted Feeding Improves 24-Hour Glucose Levels and Affects Markers of the Circadian Clock, Aging, and Autophagy in Humans. Nutrients. PMID 31151228 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31151228/ ↩︎

  27. Espinoza SE et al. (2026) — Effect of fasting-mimicking diet on markers of autophagy and metabolic health in human subjects. GeroScience. PMID 41372565 | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41372565/ ↩︎

  28. Cărți ProMetabolism | https://8principii.com/carti/ ↩︎

Etichete:

Distribuie articolul:

Despre autor

Adrian-Călin Țurcanu
Cercetător Independent în Biochimia Nutriției
Autorul Metodei ProMetabolism

Articole Asemănătoare