Programele detox nu curăță ficatul, îl încarcă

Toată lumea interesată de o alimentație sănătoasă a auzit până acum de celebrele programe de detox. Eu am luat contact cu ele acum mulți ani, încă de la începutul perioadei mele raw vegane. Atunci am aflat de la diverși „guru nutriționiști” că această dietă este perfectă pentru detoxificarea organismului, dar că aș putea să mai ajut prin diverse procedee. Cred că le-am încercat atunci pe toate, de la hidrocolonoterapie, la posturi cu apă, până la cure de reset pentru ficat. Cele mai multe abordări sunt în total dezacord cu biochimia.

Ficatul nostru detoxifică 24 de ore din 24. Asta este principala sa treabă. Sângele trece permanent prin ficat, iar aici toate componentele sale sunt triate. Orice este toxic și nefolositor pentru organism trebuie împachetat frumos și dat afară fie prin urină (cu ajutorul rinichilor), fie prin fecale (cu ajutorul bilei). Toxinele pot fi endogene, produse în interiorul corpului (estrogen, androgeni, endotoxinele bacteriilor din intestin) sau exogene (medicamente, toxine din mâncare sau din mediu). Printre toate acestea, ficatul poate detoxifica grăsimi polinesaturate, transformându-le în substanțe mai hidrosolubile pentru a fi eliminate prin urină. Procesul se numește glucuronidare.

Viteza nu este fixă. Depinde de resursele pe care le are ficatul. Împachetarea are nevoie de aminoacizi, așa că o dietă săracă în proteină lasă ficatul fără material. Drill și Pfeiffer au arătat pe șobolani încă din 1946 că ficatul animalelor subnutrite nu mai inactivează estrogenul¹. În 1950, Jailer și Seaman au repetat experimentul pe șobolani cu restricție calorică severă (o treime din cantitatea lor normală de hrană), cu diete de 5, 15 sau 50% proteină, iar ficatul a continuat să inactiveze estrogenul numai la șobolanii cu dieta de 50%².

Inflamația taie cealaltă ramură. Ishikawa și colegii au măsurat la șobolani că inflamația și expunerea la endotoxine scad conținutul de citocrom P-450 din ficat, sistemul cu care organul oxidează medicamentele și hormonii³.

Iar grăsimile polinesaturate blochează exact calea lor de ieșire. Little și colegii au confirmat că ficatul, stomacul și intestinul uman glucuronidează acizii grași din mâncare⁴. Tsoutsikos și colegii au arătat pe țesut renal uman în laborator că acidul linoleic, grăsimea dominantă din uleiurile de semințe, inhibă chiar enzimele care fac glucuronidarea⁵. Aceleași uleiuri distrug ficatul și pe alte căi⁶.

Foarte multe programe detox merg pe ideea accelerării procesului, stimulând în fel și chip organismul pentru a elibera și elimina toxinele. Ideea e greșită din start și chiar periculoasă. Este ca și cum am avea o gloabă bolnavă și nehrănită care se chinuie să tragă la o căruță, iar noi credem că niște bice pe spate vor transforma gloaba într-un cal de curse.

Eliberarea forțată nu duce toxinele afară, le mută în sânge. Navina și colegii au testat în 2011 care dintre acizii grași eliberați din grăsime face rău. Pe celule pancreatice, acizii grași nesaturați au blocat respirația mitocondriilor și au ucis celulele. Cei saturați nu au produs niciun efect. La șoareci obezi cu pancreatită indusă, un medicament care oprește eliberarea grăsimii a prevenit leziunea renală, leziunea pulmonară, inflamația din tot corpul și o mare parte din mortalitate⁷. Oprind eliberarea, cercetătorii au oprit complicațiile bolii.

Același mecanism apare și în locuri mărunte. Chen și colegii au arătat în 2024 că postul intermitent declanșează la șoareci o eliberare rapidă de acizi grași din grăsimea de sub piele, care omoară celulele stem ale foliculului de păr. Studiul clinic randomizat din aceeași lucrare a găsit la oameni o creștere mai lentă a părului⁸.

Împachetarea toxinelor are nevoie de aminoacizi, deci ficatul are nevoie de proteină suficientă și de calitate (Principiul 4). Grăsimile polinesaturate inhibă enzimele care le-ar elimina (Principiul 3). Endotoxinele scad citocromul P-450, iar corpul ține populația bacteriană sub control prin temperatură, prin aciditatea stomacului și prin acizii biliari (Principiul 5). Temperatura depinde de metabolism, iar Lauritano și colegii au găsit suprapopulare bacteriană în intestinul subțire la 54% dintre pacienții cu hipotiroidism, față de 5% în grupul de control (Principiul 1)⁹.

Bila duce hormonii conjugați în intestin, de unde bacteriile îi pot desface și trimite înapoi în sânge. Lewis și colegii au arătat la 40 de femei sănătoase că accelerarea tranzitului intestinal scade estrogenul din sânge¹⁰.

Grăsimea corpului modern conține mult acid linoleic. Guyenet și Carlson au calculat că acidul linoleic din țesutul adipos al adulților americani a crescut cu 136% în ultima jumătate de secol¹¹. Glucoza din mâncare oprește eliberarea grăsimii și o ține în depozit (Principiul 2)¹², în timp ce postul o scoate în sânge în cantități mari, cu toate consecințele de rigoare.

Iată cum și ProMetabolismul este de fapt un program de detox, doar că altfel. În loc să vină cu abordări drastice (posturi cu apă, cu sucuri, diete ușchite, restricții dure), copleșind un ficat care nu are tot ce-i trebuie la dispoziție și poate nici nu este în cea mai bună formă, ProMetabolismul merge pe varianta opusă. Hrăniți organismul cu alimente bogate caloric și nutrițional, mesajul către ficat fiind: „te ocupi de detox cum poți, în ritmul tău”. Mesajul e retoric. Ficatul se ocupă oricum de detoxificare. Important e să fie ajutat și nu împovărat. Uitați de programele de detox, aveți grijă de metabolism și aveți răbdare. Nu încercați să rezolvați într-o săptămână ceea ce un stil de viață nesănătos a produs în luni sau ani. Detalii găsiți în cărți¹³.

Referințe