Portocala, fructul preferat în ProMetabolism

Ai luat câteva portocale, le-ai stors, ai băut sucul. Este cel mai la îndemână mod de a obține carbohidrații simpli recomandați în ProMetabolism (principiul 2 din cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism¹, „Alege carbohidrați simpli în loc de carbohidrați complecși”). Din acest motiv cred că era Ray Peat atât de axat pe portocale. Este fructul cel mai ușor de găsit în Occident (Europa și America de Nord). Aproape că nu are sezon.

Important: căutăm portocale dulci, nu acre. Le bem sucul pentru carbohidrați simpli (plus vitamine și minerale), nu pentru acidul citric care poate fi problematic în sistemul digestiv, mai ales într-o cantitate mare.

Portocala este o bună sursă de vitamina C, vitamina B1 și folat, firește atunci când este consumată într-o cantitate suficientă (măcar 1 kg). Cu o portocală nu se face „primăvară” în metabolism. Fiind un fruct, portocala nu stă rău nici la celelalte vitamine din complexul B, nici la electroliți.

Puțină lume știe că avem cuvântul Portocală de la Portugalia. Fructul a fost domesticit în sudul și sud-estul Asiei (nordul Indiei, Myanmar, sud-vestul Chinei), iar de acolo a ajuns în Europa începând cu anii 1500. Ruta Capului Bunei Speranțe, deschisă de Vasco da Gama în 1498, a intensificat comerțul cu portocale dulci.

Portughezii au adus portocala dulce în Europa, iar numele ei vine din Portugalia în mai multe limbi. Astfel, e absolut firesc că avem în română „portocală”. Noi am luat-o prin greci și prin Imperiul Otoman.

În zonă avem:

• Bulgaria - портокал (portokal)
• Grecia - πορτοκάλι (portokáli)
• Turcia - portakal
• Albania - portokall

Bun, dar atunci de ce avem:

• Spania - naranja
• Italia - arancia
• Franța - orange
• Anglia - orange

Pentru că portocala amară era deja pe continent, adusă de mauri sub numele de naranj. Maurii au luat-o prin perși, deci pe altă rută. Avem narang în persană și naranga în sanscrită. În peninsula Iberică și Sicilia, zone dominate de mauri, maurii au cultivat portocale amare, pe care nu le puteau mânca ca atare. Erau folosite la marmeladă, la parfumuri, ca medicament sau ca ornament.

Atunci când portocala dulce a fost adusă pe continent, țările care deja aveau naranja, arancia, orange, au preferat să recicleze același termen. În portugheză se spune laranja. Ar fi fost culmea să-i spună portocală în portugheză.

Chiar în zona Balcanilor se vede foarte clar linia de demarcație a imperiilor și rețelelor comerciale, pentru că avem:

• Serbia - наранџа (narandža)
• Croația - naranča
• Bosnia și Herțegovina - naranča / narandža
• Muntenegru - narandža / pomoranča

Foarte interesantă este și etimologia cuvântului portocaliu. În limba noastră, fructul a dat și numele culorii, la fel cum s-a întâmplat și în Grecia sau Albania. Același lucru s-a întâmplat și în țările care aveau denumirea pornită de la naranj (Franța, Anglia, Croația, Bosnia etc.).

Cazuri interesante sunt Bulgaria, unde au оранжев (oranzhev), venit pe filieră franceză, la fel și în Slovenia, oranžen. În Turcia, portocaliului îi spun turuncu, venit pe ruta estică (persană turunj = citron, un alt citric, anterior portocalei dulci). Înțeleg că mai nou unii turci spun portakal rengi, „culoare de portocală”, ceea ce-i enervează pe puriști și creează un soi de tensiune culturală.

În multele luni pe care le-am petrecut la Mediterana (în Turcia sau în Franța), portocala a fost fructul meu de bază. În Fethiye chiar am avut o curte întreagă cu mulți portocali doar pentru mine. Când m-am mutat, proprietarul mi-a scuturat un pom cu un dispozitiv special și mi-a spus că după ce termin toate portocalele, îmi mai scutură altul. La tropice nu am încercat portocale multă vreme, pentru că sunt atâtea alte fructe pe care le pot mânca, însă de curând am încercat suc de portocale proaspăt stors. N-am mai băut niciodată un suc atât de dulce. Dacă nu l-ar fi stors în fața mea, aș fi crezut că au pus zahăr în el (nu că ar fi fost o problemă, dar n-aș fi știut că portocalele aici sunt atât de dulci). Deci chiar la tropice, sucul de portocale este o alternativă la îndemână pentru cei care nu se simt atât de aventuroși încât să încerce fructe ciudate exotice: durian, longkong, mangosteen, rambutan, etc.

Portocala dulce rămâne cea mai simplă aplicare a unuia dintre cele 8 principii, fructele în locul cerealelor ca sursă principală de carbohidrați. Zaharurile din fructe sunt în forma așteptată de celulele noastre. Acestea pot fi digerate și transportate prin circulație cu un efort minim din partea organismului în comparație cu transformarea amidonului din cereale în glucoză. De asemenea, fructele conțin fructoză și glucoză într-un oarecare echilibru, în timp ce făina, orezul sau mălaiul pot fi transformate doar în glucoză în organism. În carte am explicat de ce acest echilibru ar putea fi important.

Referințe