Nucile și semințele au devenit „sănătoase” în anii 1990

Distribuie

Atunci când mai public câte un articol despre problemele grăsimilor polinesaturate, oamenii care pun lucrurile cap la cap realizează că nucile și semințele intră în aceeași categorie. Pac! Disonanță cognitivă.

Cum adică nucile și semințele nu sunt bune? În mod tradițional, nucile și semințele erau în stilul nostru alimentar o gustare sezonieră. Ți-era foame între mese? Luai un pumn de semințe. La meciuri sau spectacole în aer liber, veneau femei care-ți vindeau semințe prăjite.

Gravură colorată manual cu o piatră de spart, o nicovală de piatră și nuci sparte, ilustrație pentru articolul despre nuci și semințe

În ultimii ani, nucile și semințele au fost ridicate de la rangul de simplă gustare la „alimente sănătoase” în toată regula. Mai ales în curentele vegetariene, nucile și semințele sunt considerate superioare cărnii din mai multe motive:

  • scad colesterolul (mai precis LDL-ul „rău”)
  • conțin „grăsimi sănătoase”, mono- și polinesaturate, și nu grăsimi saturate
  • au un impact glicemic scăzut
  • conțin antioxidanți și polifenoli
  • conțin minerale și vitamine
  • oferă suficientă proteină de calitate

Căutătorul de „natural” va accepta ideile mele contra uleiurilor de nuci sau semințe, dar nu va accepta că și alimentul întreg este de evitat. Alimentul întreg ar fi „natural”, deci „sănătos”.

Ce-ai mânca în natură?

Pentru a explica poziția mea împotriva acestui tip de alimente, trebuie să încep cu vânător-culegătorii. Imaginează-ți că ești în natură și trebuie să te alimentezi. În mod intuitiv, vei înclina către alimente care-ți oferă densitate calorică și nutrițională. Aceste alimente sunt carnea, mierea, fructele și organele subterane de stocare (OSTS, adică tuberculi, rădăcini etc.). OSTS sunt alimente de subzistență. Sapi după ele atunci când nu există carne, miere și fructe în arealul tău.

Astfel, nucile și semințele sunt alimente în general neatractive pentru vânător-culegători, având în vedere aportul lor nutrițional relativ scăzut, conținutul lor mare de antinutrienți și modul complicat în care pot fi colectate și deschise. Trebuie să fi fost printre ultimele variante de aliment, atunci când chiar nu existau alternative. Erau alimente de subzistență la… subzistență.

Statisticile pe sute de societăți de vânător-culegători arată cât de mică este ponderea acestor alimente în dieta lor. Cam o treime din calorii vin din plante, iar nucile și semințele sunt o parte mică din ele1.

Trecând peste entuziasmul din mainstream care le elogiază cu slogane fără substanță, nucile și semințele au următoarele particularități:

  • Sunt în general slabe nutrițional, conțin relativ puține vitamine și minerale, excelând doar la câteva capitole;
  • Sunt foarte slabe proteic în raport cu grăsimile, iar proteinele sunt de calitate scăzută și mai greu de utilizat de către organism în comparație cu cele de origine animală;
  • Sunt foarte bogate în grăsimi, dintre care predomină „sănătoasele” grăsimi polinesaturate. Doar 100 g de miez de nucă conțin 38 de grame de omega 6, ceea ce este enorm.

Pentru comparație, ținta mea nutrițională în ProMetabolism este sub 1 gram de omega 6 pe zi. Am mâncat 100 de grame de miez de nucă și mi-am depășit ținta pentru 38 de zile…

Nucile pot cauza probleme intestinale (diaree, balonare, gaze, greață, dureri), tocmai pentru că sunt greu de digerat. Mai ales atunci când sunt stocate și comercializate fără coajă, nucile sunt predispuse la mucegaiuri producătoare de aflatoxine, iar acestea sunt cancerigene2. Este suficient să cauți „aflatoxin (oricare) seed” și vei găsi o multitudine de rapoarte îngrijorătoare despre cantitatea de aflatoxine detectată3. Nucile sunt pe primele locuri la alimente ce pot cauza alergii sau intoleranțe4.

Semințele stau ceva mai bine decât nucile, în special la capitolul minerale. 100 de grame de semințe de susan îți pot oferi aproape toate mineralele necesare într-o zi. Raportul dintre proteine și grăsimi este mai mic decât cel al nucilor, dar tot în zona 1/2 și peste (un gram de proteină la 2 grame de grăsime).

Nucile și semințele NU pot înlocui carnea, iar asta am experimentat pe pielea mea în 7 ani de raw-veganism, în care aceste alimente ar fi trebuit să ofere proteinele necesare. M-au afectat în mod major pentru că sunt foarte toxice și imposibil de digerat într-o cantitate mare. Plantele trăiesc într-un mediu foarte competitiv și trebuie să producă toxine pentru a ține la respect fungi, bacterii, insecte și alți posibili prădători5. Semințele sunt zona din plantă în care toxinele sunt concentrate cel mai mult. Cele mai multe semințe sunt otrăvitoare chiar în cantități mici. Cele pe care le considerăm comestibile nu au zero componente toxice, ci au un nivel pe care oamenii îl pot tolera6. Mărește însă doza și vei suporta consecințele.

Fără mașinării moderne, producția de semințe și nuci, și mai ales de uleiuri, ar fi fost considerabil mai mică și nu ar fi fost rentabilă. Acum însă marile companii producătoare sunt atât de puternice încât își pot permite să finanțeze studii care să descopere beneficii ale produselor lor, astfel încât să crească exponențial consumul, oamenii nefiind în mod tradițional atrași de aceste produse de subzistență. Nucile și semințele au fost în general mâncarea săracilor, a celor care le mâncau de foame, dar când auzi la TV că sunt foarte sănătoase, te gândești că ar fi bine să mănânci mai mult.

Este o strategie declarată, nu o conspirație. Comisia Nucilor din California (California Walnut Commission) a început să finanțeze cercetări despre sănătate în 1992, cu scopul declarat de a contracara recomandările nutriționale care le cereau oamenilor să limiteze consumul de nuci din cauza conținutului mare de grăsimi7. Consiliul Migdalelor a urmat în 1995, iar în doar 5 ani (2000-2005) 4 asociații de producători din California au cheltuit peste 8,1 milioane de dolari pe studii despre sănătate și nutriție7. Cercetătorii principali din studiile cu nuci sunt plătiți din aceiași bani. Autorii studiului WAHA despre nuci și îmbătrânire declară granturi de la Comisia Nucilor și locuri în comitetul ei științific8, iar cercetătorii din PREDIMED, unul dintre cele mai citate studii despre dieta mediteraneană, au primit nucile de la aceeași comisie și declară onorarii de la ea și un loc în consiliul Fundației Internaționale a Nucilor și Fructelor Uscate9. Când industria a cerut FDA, în 2003, dreptul de a scrie pe ambalaj că nucile protejează inima, petiția a fost depusă chiar de fundația de cercetare a Consiliului Internațional al Nucilor, iar FDA a răspuns că dovezile „sugerează, dar nu demonstrează” efectul10.

Într-un fel îmi pare rău că a trebuit să-mi asum acest rol ingrat de a fi împotriva nucilor și semințelor. Este clar că ele au fost folosite de vânător-culegători și că au avut chiar o pondere mai mare în zonele în care erau disponibile. În sudul Africii, sunt câteva populații care se bazează pe nuca mongongo și sunt atât de mulțumite de producția sălbatică, încât nu se simt nevoite să se apuce de agricultură11. În Europa au fost descoperite coji de nucă de pădure în așezările oamenilor preistorici12.

Asta arată că nucile și semințele îți pot oferi nutriția necesară supraviețuirii. Astfel, dacă în sezon ai chef de o mână de nuci sau semințe ca gustare, probabil n-are ce să-ți facă rău. Însă dacă le adaugi în dietă doar pentru că ai auzit că ar avea cine știe ce proprietăți miraculoase, și le adaugi cumva procesate și ascunse în preparate, s-ar putea să-ți creezi mai multe probleme decât beneficii.

Eu, după perioada vegană, în care am fost obligat de paradigma autoimpusă să le consum pentru proteine, și după 7 ani de ProMetabolism, NU simt absolut niciun impuls pentru vreo nucă sau sămânță, nici măcar când le am în față. Am ținut să fiu mai sceptic tocmai pentru a fi în opoziție cu principalul curent nutrițional actual care ridică în slăvi nucile și semințele ca și cum ar fi un izvor de sănătate. Nu sunt. Pentru oameni sunt simple alimente de subzistență, disponibile acum în cantități relativ mari doar pentru că tehnologia de producție permite asta.

Toate detaliile din acest articol sunt puse într-un context mai larg în cartea În Căutarea Dietei Umane13.

Referințe

  1. Cordain L., Miller J.B., Eaton S.B., Mann N., Holt S.H., Speth J.D. (2000) — Plant-Animal Subsistence Ratios and Macronutrient Energy Estimations in Worldwide Hunter-Gatherer Diets. American Journal of Clinical Nutrition 71(3):682-692. | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10702160/ ↩︎

  2. Rushing B.R., Selim M.I. (2019) — Aflatoxin B1: A Review on Metabolism, Toxicity, Occurrence in Food, Occupational Exposure, and Detoxification Methods. Food and Chemical Toxicology 124:81-100. | https://doi.org/10.1016/j.fct.2018.11.047 ↩︎

  3. Mahoney N., Molyneux R.J. (2004) — Phytochemical Inhibition of Aflatoxigenicity in Aspergillus flavus by Constituents of Walnut (Juglans regia). Journal of Agricultural and Food Chemistry 52(7):1882-1889. | https://doi.org/10.1021/jf030812p ↩︎

  4. Sicherer S.H., Sampson H.A. (2018) — Food Allergy: A Review and Update on Epidemiology, Pathogenesis, Diagnosis, Prevention, and Management. The Journal of Allergy and Clinical Immunology 141(1):41-58. | https://doi.org/10.1016/j.jaci.2017.11.003 ↩︎

  5. Wink M. (2009) — Mode of Action and Toxicology of Plant Toxins and Poisonous Plants. Mitteilungen aus dem Julius Kühn-Institut 421:93-112. | https://ojs.openagrar.de/index.php/JKA/article/view/85/74 ↩︎

  6. Dolan L.C., Matulka R.A., Burdock G.A. (2010) — Naturally Occurring Food Toxins. Toxins 2(9):2289-2332. | https://doi.org/10.3390/toxins2092289 ↩︎

  7. Carman H.F. (2006) — Preventive Health Maintenance Information Brought to You by Your Local Fruit and Nut Producers. Choices 21(4). | https://choicesmagazine.org/2006-4/produce/2006-4-09.htm ↩︎ ↩︎

  8. Rajaram S., Valls-Pedret C., Cofán M., Sabaté J., Ros E. și colegii (2016) — The Walnuts and Healthy Aging Study (WAHA): Protocol for a Nutritional Intervention Trial with Walnuts on Brain Aging. Frontiers in Aging Neuroscience 8:333. | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28119602/ ↩︎

  9. Martínez-González M.A. și colegii (2023) — Yearly Attained Adherence to Mediterranean Diet and Incidence of Diabetes in a Large Randomized Trial (declarația de conflicte de interese PREDIMED). Cardiovascular Diabetology 22(1):262. | https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37775736/ ↩︎

  10. FDA (2003) — Qualified Health Claims: Letter of Enforcement Discretion, Nuts and Coronary Heart Disease, Docket 02P-0505, 14 iulie 2003. | https://web.archive.org/web/2017/https://www.fda.gov/Food/IngredientsPackagingLabeling/LabelingNutrition/ucm072926.htm ↩︎

  11. Lee R.B. (1979) — The !Kung San: Men, Women, and Work in a Foraging Society. Cambridge University Press, Cambridge. ↩︎

  12. Holst D. (2010) — Hazelnut Economy of Early Holocene Hunter-Gatherers: A Case Study from Mesolithic Duvensee, Northern Germany. Journal of Archaeological Science 37(11):2871-2880. | https://doi.org/10.1016/j.jas.2010.06.028 ↩︎

  13. Țurcanu A.C. — În Căutarea Dietei Umane. | https://8principii.com/in-cautarea-dietei-umane/ ↩︎

Etichete:

Zaharuri Și Carbohidrați PUFA Și Grăsimi Proteine Toxine Vegetale Cancer

Distribuie articolul:

Despre autor

Adrian-Călin Țurcanu
Cercetător Independent în Biochimia Nutriției
Autorul Metodei ProMetabolism

Articole Asemănătoare