Medicamentele GLP-1 ar putea fi asociate cu boli autoimune

Medicamentele din clasa agoniștilor de receptor GLP-1 sunt vedetele actuale ale lumii farmaceutice. Proiectate inițial pentru diabetici, au fost apoi reprofilate în medicamente de slăbit, iar acum sunt utilizate chiar pentru a gestiona adicții… orice fel de adicții, de alcool, de jocuri video sau de jocuri de noroc. Firește că fiind atât de populare și având rezultate atât de „miraculoase”, aceste medicamente costă bani mulți. Este un efort financiar considerabil pentru pacient sau pentru statul care subvenționează rețeta.

Se gândește însă cineva la cealaltă factură, cea a reparării posibilelor efecte adverse create de acest medicament relativ nou? Are cineva reflexul de a se gândi că atunci când ceva este prea bun să fie adevărat, probabil chiar așa e? Sigur că nu. În alte articole am arătat de ce GLP-1 nu sunt o soluție sănătoasă pentru slăbit¹ și cum, de fapt, nu rescriu metabolismul², discutând probleme deja documentate create de Ozempic, Wegovy și Mounjaro. Pe lista pagubelor deja documentate sunt retina, stomacul, creierul, mușchii, pancreasul, iar acum le discutăm pe cele asupra tiroidei și pielii.

Mahajan și Sparks, cu echipa lor de la Harvard Medical School și Brigham and Women’s Hospital, au comparat 118.419 perechi de pacienți, utilizatori noi de GLP-1 cu utilizatori ai unei clase mai vechi de pastile antidiabetice (inhibitori DPP-4), urmărind 19 boli autoimune³. Tiroidita autoimună (boala Hashimoto), una dintre cele mai frecvente cauze de hipotiroidism dobândit, a apărut cu aproximativ 47% mai des în grupul GLP-1. Tot acolo: psoriazisul în plăci, mai frecvent, și artrita psoriazică, cu aproximativ 54% mai multe cazuri.

Semnalul pentru psoriazis nu vine dintr-un singur set de date. O echipă condusă de Chiang (Frontiers in Endocrinology, 2026) a găsit, pe 169.630 de pacienți per grup, un risc de psoriazis mai mare cu 19% la utilizatorii de GLP-1⁴. O a treia analiză (Lee și colegii, 2025) ajunge la 17%⁵. Trei rezultate strânse între 17 și 27% înseamnă convergență reală.

Desigur, toate aceste cifre sunt asocieri, nu dovezi de cauzalitate: autorii înșiși le numesc „semnale preliminare” care „nu stabilesc o certitudine asupra mecanismului”. Comparația e între două medicamente active, GLP-1 față de pastila mai veche, fără un grup netratat de referință. Semnalul nu bate uniform: două boli (pemfigoidul bulos și dermatomiozita) au mers invers, iar față de inhibitorii SGLT2 nu s-a văzut nicio diferență, așa că argumentul se limitează la grupul tiroidită–psoriazis–artrită psoriazică, unde GLP-1 iese constant mai rău.

Mai important, cele trei analize care converg pe psoriazis folosesc aceeași rețea de fișe medicale americane (TriNetX), deci sunt echipe diferite pe aceleași date, nu date independente; singurul set cu adevărat independent, o cohortă canadiană (Karacabeyli și colegii), a văzut asocierea cu artrita psoriazică dispărând complet după ajustare⁶. Explicația de fond e simplă: pacienții care primesc GLP-1 sunt în medie mai grași și mai inflamați, iar obezitatea singură crește și riscul de psoriazis, și pe cel de autoimunitate tiroidiană; mecanismul GLP-1 e chiar mai degrabă antiinflamator, ceea ce împinge spre confuzie prin indicație, nu spre un efect direct al medicamentului. Asocierea e reală și corect raportată; interpretarea cauzală, nu.

Totuși, m-aș putea întreba. Având în vedere asocierea, oare nu cumva hipotiroidismul⁷ este de fapt problema de la bun început a acestor pacienți, iar autoimunitatea și diabetul doar o consecință a unui metabolism încetinit sau dereglat? Dacă ar fi așa, asta înseamnă că medicația GLP-1 încearcă să rezolve doar un efect și nu problema de fond.

Cu toate aceste precizări pentru exactitate, adăugăm autoimunitatea la o listă deja lungă. Ochiul: un studiu în JAMA Ophthalmology (2024) a găsit un risc de patru ori mai mare de neuropatie optică ischemică anterioară (NAION), o pierdere bruscă de vedere, la diabeticii pe semaglutidă. În 2025, autoritățile europene au emis o avertizare și au trecut NAION pe eticheta Ozempic⁸. Stomacul: încetinirea golirii gastrice, parte din mecanismul medicamentului, progresează la unii până la paralizie gastrică (gastropareză), cu peste 3.300 de procese pe rol în instanța federală americană împotriva Novo Nordisk și Eli Lilly⁹. Creierul: greața și vărsăturile epuizează tiamina (vitamina B1) în câteva săptămâni, iar un studiu de farmacovigilență a identificat 15 cazuri confirmate de encefalopatie Wernicke, o urgență cu mortalitate de circa 17% dacă rămâne netratată.

Mușchiul: o sinteză din Lancet Diabetes & Endocrinology (2024) arată că între 25 și 39% din greutatea pierdută cu aceste medicamente este masă slabă, adică apă, glicogen și mușchi, nu grăsime; cele mai puternice doze (semaglutidă 2,4 mg, tirzepatidă 15 mg) sunt și cele mai slabe la păstrarea mușchiului¹⁰. Pancreasul: receptorii GLP-1 sunt dens exprimați pe celulele pancreatice, iar stimularea lor cronică, suprafiziologică, e legată de pancreatită. Sodhi și colegii (JAMA, 2023) au raportat, la cei care iau medicamentul pentru slăbit, un risc de pancreatită de aproape nouă ori mai mare (cu un interval de încredere larg, din puține cazuri)¹¹.

„Bun deșteptule, dar care e soluția ta, și cum de îți permiți să contrazici miliarde de dolari de cercetare”? E o întrebare pertinentă. Dacă ești diabetic, trebuie să mergi la medic și să primești un tratament care să-ți țină glicemia sub control. Poate GLP-1 nici măcar nu e cea mai bună soluție, dar asta decide fiecare pacient cu medicul său. Însă dacă ești supraponderal, chiar ai alte variante mai bune decât GLP-1, variante care funcționează pe termen lung și fără efectele adverse ale GLP-1. Dacă ai adicții și te gândești la GLP-1, ar putea fi comic, dacă n-ar fi trist. Medicația GLP-1 te poate băga într-o anhedonie greu de învins.

Soluția ProMetabolism este tocmai inversul propunerii GLP-1. Acolo unde GLP-1 propune deficit caloric forțat prin suprimarea apetitului, ProMetabolism propune calorii nelimitate, din carbohidrați simpli, după apetit. Bun, dar dacă mănânci după apetit zaharuri, cum mai slăbești? Cum îți ții glicemia sub control? Cum te menții înfometat, deci apatic, pentru a nu mai fi nevoit să te lupți cu adicțiile?

Răspunsul stă în refacerea metabolismului. ProMetabolismul propune hrănirea celulelor cu macro și micronutrienții de care au nevoie, îndepărtând piedicile care stau în drumul nutrienților către celule. Țesuturile unui diabetic și ale unui supraponderal sunt înfometate pentru că nutrienții de care au nevoie nu ajung la ele. Nu funcționează restricțiile pentru că în organism NU există ingredientele de care celulele au nevoie, astfel încât să trăiască din rezerve.

Prin restricție nu faci decât să inunzi circulația cu acizi grași polinesaturați, iar aceștia afectează și mai tare metabolismul. Nu există în organism suficiente rezerve de vitamine B, de vitamină D, minerale necesare. Tiroida cel mai probabil nu face față, la fel și multe alte organe din lipsă de resurse. GLP-1 NU rezolvă nimic din toate acestea. Aceste medicamente doar îi ajută pe cei care „n-au voință să se înfometeze singuri”.

Așadar, apelați la GLP-1 doar dacă sunteți într-o situație gravă în care aveți nevoie de el pentru a ieși din impas. Luați însă în considerare probleme pe care le va face și pe care va trebui să le rezolvați în viitor. Profitați de timpul pe GLP-1 pentru a înțelege cum funcționează metabolismul, aplicând schimbările necesare pentru a-l readuce la nivelul din tinerețe. Aveți la dispoziție multe cărți și programe pentru asta.¹²

Referințe