Ulei, de la vopsele și linoleum la aliment „esențial” și „bun pentru inimă”
Știm cu toții povestea: uleiurile din semințe „sunt mult mai sănătoase” decât grăsimile saturate (animale sau vegetale) care-ți „înfundă arterele și îți
Citește mai mult →În nutriția mainstream, uleiurile vegetale, semințele și nucile sunt văzute ca o sursă de vitamina E. În acest articol voi arăta că nu numai că NU sunt o sursă, ci chiar duc la o deficiență de vitamina E, respectiv organismul consumă mai multă vitamina E pentru a le procesa decât găsește în ele. Raționamentul se extinde și pierderile sunt chiar mai mari în cazul uleiurilor de pește (omega 3).
Deficiența de vitamina E se manifestă prin slăbiciune musculară, neuropatie periferică, ataxie, defecte de embriogeneză și risc crescut de avort spontan. Dacă în cazul uleiurilor vegetale (omega 6), cele mai multe curente nutriționale de nișă s-au pus de acord că trebuie drastic reduse (deși oficial ar fi încă „esențiale”), în privința uleiului de pește (omega 3), mainstream-ul încă e de părere că e ceva indispensabil pentru sănătate și ar trebui suplimentat.
Vitamina E (RRR-alfa-tocoferol) este principalul antioxidant liposolubil care rupe lanțurile de peroxidare în membranele celulare. Stă în membrana celulară, donând un atom de hidrogen radicalilor peroxil înainte ca aceștia să poată propaga peroxidarea lipidică. Cu cât mai mulți acizi grași polinesaturați ajung în membrană, cu atât mai multă vitamina E este necesară pentru a compensa.
Într-un studiu desfășurat între 1953 și 1967 pe oameni 1, statusul vitaminei E a fost observat empiric în relație doză-răspuns. Participanții care erau pe o dietă scăzută în grăsimi polinesaturate (seu de vită ca grăsime principală) au menținut un nivel plasmatic adecvat de vitamina E și hemoliză eritrocitară sub 20% cu un aport de 4-5mg/zi. Când uleiul de porumb (acid linoleic, omega 6) a ajuns la 60g/zi, a fost nevoie de 30mg/zi vitamina E pentru a restabili statusul.
Din acest studiu și din cele ulterioare 2 s-a stabilit că e nevoie de aproximativ 0,4–0,6mg alfa-tocoferol per gram de acid linoleic, peste baza de 4-5mg/zi.
Doar că nu se oprește calculul aici. Cu cât gradul de nesaturare este mai mare, cu atât necesarul de vitamina E este mai mare 3.
- Acid palmitic sau stearic (saturat) - 0
- Acid oleic (mononesaturat) - 0,3
- Acid linoleic (polinesaturat, omega 6) - 2
- Acid alfa-linolenic (omega 3) - 3
- Acid arahidonic - 4
- EPA (omega 3) - 5
- DHA (omega 3) - 6
Cu alte cuvinte, DHA are nevoie de 20 de ori mai multă protecție din vitamina E decât acidul oleic (cel găsit în lactate sau ulei de măsline).
Un calcul simplu arată că doar pentru o dietă standard ar fi nevoie de 12-20 mg/zi de vitamina E 2. Fiecare gram de omega 3 în plus, din capsule sau din pește gras, cere încă aproximativ 1,5mg.
Vitamina E este unul dintre cele doar două suplimente pe care le-am recomandat în cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism 4, asta pentru că am dorit să fie o carte axată pe alimente, nu pe suplimente. Am recomandat-o pentru că rezervele de grăsime ale oamenilor obișnuiți sunt pline de grăsime polinesaturată acumulată pe parcursul anilor, iar odată ce metabolismul crește, acea grăsime va pătrunde în circulație. E nevoie de vitamina E pentru a compensa.
Ideal ar fi ca grăsimea pe care o consumăm să fie 100% saturată, iar în acest caz nu am avea nevoie de supliment. Ceea ce se găsește în alimente ar fi suficient. Organismul nostru nu produce singur omega 3 sau omega 6. Nu se sabotează singur. Unii au observat asta și așa au concluzionat că grăsimile polinesaturate ar fi „esențiale”.
Trebuie menționat că organismul produce în schimb acid Mead (20:3 n-9), un tip de grăsime polinesaturată, cu trei legături duble, prima pe carbonul 9. Este nevoie de acid Mead pentru fluiditatea membranelor, însă este produs într-o cantitate foarte mică, atât cât este necesar. Nu se compară cu inundarea permanentă a sistemului cu omega 3 și omega 6, așa cum se întâmplă actualmente pe dieta standard, bogată în uleiuri de semințe și suplimentată cu ulei de pește în capsule. Aceste grăsimi polinesaturate exogene inhibă enzimele care produc acid Mead endogen. Cu alte cuvinte, înlocuim o grăsime proiectată pentru organismul nostru cu alte tipuri, străine acestuia.
Referințe
Horwitt MK (1960) — Vitamin E and lipid metabolism in man. Am J Clin Nutr 8:451-461. | https://doi.org/10.1093/ajcn/8.4.451 ↩︎
Raederstorff D et al. (2015) — Vitamin E function and requirements in relation to PUFA. Br J Nutr 114(8):1113-22. | https://doi.org/10.1017/S000711451500272X ↩︎ ↩︎
Witting LA, Horwitt MK (1964) — Effect of degree of fatty acid unsaturation in tocopherol deficiency-induced creatinuria. J Nutr 82:19-33. | https://doi.org/10.1093/jn/82.1.19 ↩︎
8 Principii Nutriționale ProMetabolism — Adrian-Călin Țurcanu | 8principii.com | https://8principii.com/8-principii-nutritionale-prometabolism/ ↩︎
