De ce unii tolerează canicula în timp ce alții mor

În urma articolului meu „De ce iubesc canicula"¹, am primit reacții din cele mai diverse:

• Cum te hidratezi? Bei cele 8 pahare cu apă? 🫢
• Bei bere?
• Lasă nebuniile și stai în casă, să nu mori
• Prostii…

Am primit însă o întrebare foarte pertinentă care mi-a dat ideea acestui articol:

Dacă ProMetabolismul promovează amplificarea „arderilor" ceea ce implicit duce la o creștere a căldurii corporale, nu înseamnă că în timpul caniculei, acesta este de fapt dăunător, punând o și mai mare presiune asupra sistemului prin care organismul se răcorește?

Ei bine, și eu m-am întrebat asta, avându-mă pe mine ca exemplu. Adică ok, pe vremea vegană, era de la sine înțeles că rezist mult mai bine căldurii decât unul aflat pe dieta standard, metabolismul meu fiind scăzut: 40 puls în repaus și 36°C temperatura corporală (uneori chiar mai mică). Dar acum, când metabolismul meu duduie și consum alimente bogate caloric, cum de rezist la fel de bine căldurii? Avându-mă ca exemplu anecdotic, am căutat răspunsuri în baza mea de mii de noduri teoretice, încercând să găsesc o explicație.

Premisa: omul este un animal tropical

Să amintim întâi amănuntele de bază. Fiziologic, omul este adaptat la căldură, nu la frig.²

Azi când mergeam rapid în plin soare la amiază la 35°C afară, am văzut un câine care stătea la umbra unui bloc și respira din greu, fiind întins pe ciment.

Sistemul meu de răcire este top class în comparație cu al lui. Eu am aproximativ 2-4 milioane de glande sudoripare ecrine³, în timp ce câinele are aceste glande doar în pernuțele labelor, iar răcirea o face aproape exclusiv prin gâfâit (evaporare de pe limbă și căile respiratorii superioare). Unde mai pui că noi nu avem blană, în savana est-africană acesta era momentul nostru, cel în care temperatura depășea 30°C. Multe animale care se puteau apăra doar prin fugă puteau deveni victimele noastre, doar pentru că noi aveam capacitatea să transpirăm, iar ele nu.

Pe de altă parte, omul face față cu greu frigului. Fără haine, dacă temperatura coboară mult sub 20°C, timp îndelungat, deja este o problemă, mai ales pentru cei cu probleme de metabolism.⁴ Dar să continuăm.

Dacă suntem atât de bine adaptați căldurii, de ce oamenii au mari probleme?

Apa NU hidratează

Aici este un prim criteriu prin care eu mă diferențiez clar de oameni aflați pe dieta standard.

Oamenii nu înțeleg că apa ca atare NU hidratează. Pentru a hidrata corpul ai nevoie, pe lângă apă, de sodiu, potasiu și zaharuri (carbohidrați simpli). Sodiul reține apa (osmoză). Apa simplă scade ușor sodiul plasmatic, scade vasopresina (ADH), rinichiul elimină surplusul. Rehidratarea reală cere apă plus solviți.

Absorbția intestinală a apei depinde de cotransportul sodiu-glucoză (SGLT1): sodiul și glucoza trec împreună prin peretele intestinal și trag apa după ele. Aceasta este baza soluției de rehidratare orală (apă plus sare plus zahăr). Apa simplă, lipsită de ambele, se absoarbe mai lent și se elimină mai repede.⁵

Având în vedere aceste date, ce hidratează cel mai bine? Nu apa, ci:

• fructele (zaharuri, potasiu)
• laptele (sodiu, potasiu, lactoză)
• supe gelatinoase cu sare (sodiu, gelatină, grăsime)

Alimente pe care eu le consum din belșug, în cantități care pe mulți îi sperie.

Eu nu beau apă ca atare (aproape niciodată). Aportul forțat de apă, fără sete, dezechilibrează osmoza.⁶ Excesul de apă diluează sângele, crește prolactina, crește excitabilitatea celulară.⁷ Sângele hipo-osmolar din exces de apă produce convulsii și disfuncție de organ. Acesta este capătul letal al sfatului „bea doar apă".⁸ Combinația exces de apă plus restricție de sare este deosebit de periculoasă în hipotiroidism.⁹

De fapt eu am de mult timp, încă de pe vremea vegană cu multe fructe, o regulă de a consuma cât mai puțină apă cu putință. În ProMetabolismul asta se traduce prin a diminua aportul de apă pe care îl folosesc la supe sau la cafea sau alte preparate la minimul necesar.

Apa metabolică: corpul își fabrică singur apă

Puțină lume știe că organismul se poate hidrata și din grăsime. Cum? Ce? Un corp care arde combustibil își produce singur o parte din apă. Oxidarea macronutrienților generează, pe lângă CO₂, și apă: așa-numita apă metabolică, circa 10% din necesarul zilnic. Puțin, dar contează. Reacția e aceeași care produce CO₂. Randamentul: 100 g carbohidrat dau circa 60 g apă, iar 100 g grăsime dau circa 107 g (cocoașa cămilei e grăsime, nu apă, în parte din acest motiv). Un metabolism activ nu doar reține apa mai bine, ci și fabrică mai multă.¹⁰

Așadar, din cele 3500-4000 de calorii pe care le consum zilnic, corpul produce circa 400 de grame de apă metabolică. Un om cu metabolism scăzut, ce restricționează drastic calorii, va avea parte de jumătate sau mai puțină apă metabolică.

Pe larg despre apa metabolică, în În Căutarea Dietei Umane¹¹.

Studiu despre capacitatea de hidratare a diverselor băuturi

Există un studiu care testează cât lichid este reținut în corp și cât este pierdut prin urină la două ore de la consumarea băuturii. Clasamentul după volumul de urină:

1. Lapte degresat: 37% mai puțină
2. Lapte integral: 33% mai puțină
3. Suc de portocale: 28% mai puțină
4. Cola: 20% mai puțină (nesemnificativ)
5. Cola dietetică: 9% mai puțină
6. Ceai rece: 7% mai puțină
7. Băutură sportivă: 5% mai puțină
8. Ceai cald: 3% mai puțină
9. Apă plată: 0% (referință)
10. Bere: 0%
11. Apă carbogazoasă: 1% mai multă
12. Cafea: la nivelul apei

Ce observăm? Apa simplă se reține cel mai puțin, eliminându-se repede prin urină. Ceaiurile, băuturile sportive, Cola și berea sunt practic la nivelul apei (de la Cola în jos, diferențele nu sunt semnificative statistic). Câștigătoarele clare sunt laptele și sucul de portocale. De altfel, în satele africane unde Coca-Cola se găsește peste tot, dar medicamentele nu ajung, sărurile de rehidratare (apă, sare și zahăr) sunt distribuite chiar pe rețeaua Cola, tocmai pentru că acelea hidratează copiii deshidratați, nu băutura în sine. Iar dacă ar fi testat supa gelatinoasă cu sare, e posibil să fi fost chiar pe primul loc; dacă nu, sigur în top 4.

Și o surpriză pentru mulți: contrar credinței populare, nici măcar cafeaua nu deshidratează semnificativ, fiind practic la nivelul apei. E un amănunt important pentru că atât eu, cât și mulți alții cu acest stil de viață apreciem cafeaua și o consumăm în cantități mari. Eu nu temperez consumul nici în timpul caniculei.

Stratul celular: apa este ținută în gel, nu doar băută

Bun, până aici probabil e ușor de înțeles. Prin alimentele mele ProMetabolismul eu mă hidratez mult mai bine decât unul de pe dieta standard, dar organismul meu produce teoretic mai multă căldură decât unul cu metabolism slab. Asta nu e o problemă? Nu, pentru că după cum veți observa, un metabolism bun duce la o hidratare optimă a celulei (foarte important) și la o funcționare bună a sistemului de răcire, care tot pe metabolism se bazează.

Apa celulară este reglată de structura de gel a citoplasmei, nu de pompe de membrană. Apa este reținută în gel de către solviți.⁶¹² CO₂ conduce transportul activ al sării și apei fără pompe de membrană: o celulă cu CO₂ ridicat (metabolism ridicat) reține apa corect.¹³

Atunci când ai metabolismul scăzut, celula produce mai puțin CO₂, devine alcalină și reține apă în exces (apă nestructurată).¹⁴ Hidratarea bună nu este o chestiune de volum băut, ci de capacitate metabolică de a structura și reține apa. Hidratarea înseamnă apă structurată.

Cum leșini sau mori în caniculă

Mulți care au fost vreodată în tricou negru în caniculă au văzut niște dâre albe pe el. Aia e sare. Transpirația este apă sărată, nu apă. Conține sodiu, clor și ceva potasiu. Ore de transpirație înseamnă pierdere atât de apă, cât și de sare. Înlocuirea doar cu apă simplă diluează și mai mult sodiul rămas, spre hiponatremie (crampe, greață, cefalee, confuzie). Dacă bei apă simplă în caniculă îți adâncești problema.

Sincopa de căldură înseamnă vasodilatație pentru disipare, sângele se acumulează periferic, scade presiunea spre creier și poate duce la leșin. Volumul scăzut prin transpirație agravează.

Epuizarea termică apare din cauza pierderii combinate de lichid și sare plus solicitare cardiovasculară.

Șocul termic (forma letală) apare atunci când temperatura centrală ajunge la aproximativ 40°C, iar termoreglarea cedează, transpirația se poate opri, ceea ce duce la disfuncție de sistem nervos central (confuzie, colaps, convulsii, comă). La acea temperatură proteinele denaturează, urmează insuficiență multiorganică și coagulare anormală.

Inima este organul care cedează cel mai des. Pentru răcire, corpul trimite mult mai mult sânge spre piele, în timp ce deshidratarea îngroașă sângele. La un cardiac sau vârstnic, sarcina suplimentară declanșează infarct, aritmie, accident vascular. Mortalitatea din valurile de căldură este predominant cardiovasculară și respiratorie: căldura împinge peste prag sisteme deja fragile.

Cine moare: vârstnicii (termoreglare slabă, sete diminuată, medicație de tip diuretic și beta-blocant care scot lichid și sare sau atenuează răspunsul cardiac), sugarii, bolnavii cronici, cei care sunt izolați fără răcire.

Sinteza: de ce unii tolerează, iar alții mor

Toleranța la caniculă are două condiții, nu una.

Hardware: capacitatea ancestrală de răcire prin transpirație, prezentă la toți, dar funcțională doar la un sistem cardiovascular capabil să disipeze căldura spre piele.²³

Aprovizionare: înlocuirea apei și electroliților pierduți cu apă structurată ce conține electroliți, zaharuri și proteine, nu cu apă simplă, plus o celulă cu CO₂ ridicat (metabolism ridicat) capabilă să structureze și să rețină apa.¹⁰¹⁴¹⁵

Căldura internă ridicată nu este un handicap în caniculă, ci semnul unui sistem cu CO₂ ridicat, bine sărat și bine hidratat: exact opusul stării deshidratate, hiposodice, care duce la moarte.

Așa se explică și paradoxul de la început: un metabolism scăzut poate tolera căldura tocmai pentru că produce mai puțină, deci are mai puțin de disipat. Numai că plătește prin hidratare celulară slabă și fragilitate. Cei care mor nu sunt pur și simplu cei cu metabolism scăzut, ci cei cu metabolism scăzut, deshidratați, goliți de sare și deja fragili.

Contraintuitiv din nou

Observați cum biochimia și ProMetabolismul vin din nou să arate că instinctele multora sunt greșite.

Te gândești că dacă torni litri de apă rece pe gât, te hidratezi și te răcorești. Nu mănânci pentru că de căldură nu ți-e poftă oricum, dar e mai bine nu-i așa? Că oricum nu vrei „să turezi organismul" și să se încălzească. Așadar, acum introduci în organism o grămadă de apă nestructurată care spală electroliții, iar organismul nu are uneltele necesare pentru a o structura. Mașinăria extraordinară de răcire nu mai funcționează. Sângele este redirecționat masiv către piele. Creierul este afectat.

Citind acest articol, totul pare simplu: mănânci kilograme de fructe, bei litri de lapte și de supă gelatinoasă, te hidratezi, pornești metabolismul și sistemul de răcire intră în funcțiune așa cum pornește radiatorul la un autoturism vara.

Numai că deja prevăd obiecțiile:

• eu nu pot fructe, mă balonez
• nu e prea mult zahăr?
• fructoza nu distruge ficatul și îl face gras?
• eu sunt „intolerant la lactoză”
• mă stric la stomac de la lapte
• supa gelatinoasă mi se pare grețoasă

Și așa ajungem de fapt la cercul vicios. Metabolismul s-a stricat în ani. Asta nu a mai permis o digestie bună. Plaja de posibilități alimentare s-a redus treptat. Sistemul digestiv este năpădit de bacterii și fungi.

Rezultat: omul nu poate consuma sau îi e teamă tocmai de alimentele care l-ar putea hidrata. Chiar dacă ar înțelege teoria, nu poate ajunge acolo ușor. Și astfel cercul se închide: cei care nu pot ajunge la aceste alimente sunt exact cei care cedează în caniculă. E nevoie de un proces de implementare. Tocmai pentru asta există Start în ProMetabolism¹⁶.

Referințe