De ce iubesc canicula

În timp ce oamenii se sperie că e cod roșu de caniculă, eu mă bucur că mai prind niște vitamina D prin expunere la soare¹. Merg la plimbare la bustul gol la prânz 🙂 Săptămâna asta vor fi 30-33°C la umbră, în Brașov.

Îmi place la fel de mult căldura cum îmi plăcea când eram raw vegan. Asta nu înseamnă că nu e un stres pentru organism, doar că ar trebui să fie un stres calculat, nu mai lung decât poate organismul să se refacă.

Ce fac eu și nu fac alții care mor de cald la figurat sau la propriu?

1. Mănânc fructe ad libitum. Nu cred că hidratează ceva mai bine decât fructele în cantități suficiente. Fructele au rămas o constantă în alimentația mea. De câteva zile consum kilograme de pepene zilnic, plus apă cu ceva suplimente (bicarbonatul de sodiu ar fi de menționat în context)².

Nu, nu merg de nenumărate ori la toaletă. E nevoie de acei aproximativ 4-5 litri de lichide plus electroliții din componență. Cine mai consumă atâtea fructe? Aproape nimeni. Mulți sunt cu 8 pahare de apă, alții cu bere, și se întreabă de ce nu sunt hidratați.

(Berea pare ok, doar că dacă bei 4-5 litri de bere, cantitatea de alcool și substanțe estrogenice e prea mare pentru o viață sănătoasă)³

2. Sunt obișnuit cu căldura. M-am tot expus la căldură mare aici sau la tropice și am folosit aer condiționat doar ocazional, când, din cauza felului în care era construită casa, temperatura se făcea mai mare decât afară. Astfel, corpul meu „s-a antrenat pentru a face față”.

Recomand să expuneți corpul la căldură în mod controlat, astfel încât să-l obișnuiți cu asta. Altfel, dacă sunteți obișnuiți cu 20°C, ținute artificial de AC, și deodată sunteți nevoiți să ieșiți în căldură, e un șoc total.

Ca specie, ar trebui să fim foarte buni în gestionarea căldurii. Gândiți-vă că strămoșii noștri au început pe platourile din Etiopia, în plin soare, alergând după animale. Totul în corpul nostru este proiectat pentru a disipa căldura⁴.

Ceea ce nu putem gestiona în mod natural este frigul crunt Siberian. Doar o mână de oameni s-au adaptat pentru asta și chiar ei au nevoie de echipament special⁵.

Bun, dar de ce ies la prânz, când e soare și dimineața? Nu o fac la întâmplare. La amiază soarele e sus, iar unghiul sub care razele ajung la piele e cel mai mic. Razele UVB străbat astfel un strat subțire de atmosferă și ajung cu intensitatea necesară pentru a declanșa producția de vitamina D. Dimineața devreme și spre seară, când soarele e jos pe cer, aceleași raze UVB sunt filtrate aproape complet, iar pielea nu mai produce mai nimic.

Ora la care ni se spune să ne ascundem la umbră este chiar ora în care expunerea lucrează în favoarea producției de vitamină D, deci în favoarea metabolismului. O sesiune scurtă, în costum de baie, până când pielea devine ușor roz, poate produce între 10.000 și 25.000 de unități de vitamina D, mult peste ce îți oferă orice supliment obișnuit.

Dar nu ți-e teamă de cancerul de piele? Am și aici niște informații care-i vor încurca pe mulți. Încă din 1937 s-a observat că marinarii americani, expuși zilnic la soare, făceau de opt ori mai mult cancer de piele decât populația obișnuită. Și totuși, aceiași marinari mureau cu 60% mai rar din cauza cancerului în general. La fel, fermierii din sudul SUA făceau mai mult cancer de piele decât cei din nord, însă cei din nord mureau de două ori mai des de cancer.

Explicația e simplă. Cancerul de piele provocat de soare (cel non-melanom) e ușor de detectat și ușor de ținut sub control, iar expunerea care îl provoacă e aceeași care te apără de cancerele interne, mult mai periculoase. Nu cancerul de piele în sine te apără, ci soarele din spatele lui: aceeași expunere care lasă un semn ușor de tratat pe piele e cea care reduce riscul cancerelor grave dinăuntru. Semnul de pe piele e dovada vizibilă a unei protecții pe care n-o vezi.

Iar dacă tot ți-e teamă de ceva, ar trebui să-ți fie de lipsa expunerii la soare. Într-un studiu pe aproape 30.000 de femei, urmărite timp de 20 de ani, cele care evitau soarele au murit de două ori mai des, din orice cauză, decât cele care se expuneau regulat. O femeie care nu fuma, dar stătea departe de soare, avea o speranță de viață asemănătoare cu a unei fumătoare care se expunea la soare. Cu alte cuvinte, evitarea soarelui s-a dovedit la fel de periculoasă ca fumatul⁶.

Nu e o invitație să te arzi. De fapt, dacă te arzi, încă nu ești pregătit pentru așa ceva. Trebuie să aplici stilul de viață ProMetabolism o vreme, să sărăcească rezervele interne de grăsimi polinesaturate, să-ți întărești corpul și abia apoi să-l expui pentru un timp prelungit la căldură și la soare. „Arsurile” nu sunt altceva decât o inflamație a pielii. Mai multe detalii despre vitamina D în particular și ProMetabolism în general găsiți în cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism⁷.

Referințe