Zahărul „industrial și nenatural”, dincolo de gargara mainstream
În nutriția populară de azi, accepțiunea generală este că „zahărul e o otravă”, dar asta nu se aplică și la zahărul din fructe sau din miere, care fiind
Citește mai mult →Ce-ar fi ca atunci când te duci cu mașina la service să spui că mașina ta are pierderi de energie, pornește greu sau deloc, merge în șuturi, mecanicul, în loc să-ți curețe carburatorul îți spune:
- Benzina și motorina sunt toxice pentru mașină. Ce-ar fi să-i pui mai puțină sau deloc?
Este logica de azi în unele curente nutriționale: dacă ai probleme cu zahărul sau cu carbohidrații simpli în general, mecanismele prin care problemele apar îi interesează mai puțin pe specialiști, dar rezolvarea lor e simplă: „renunță la zahăr, renunță la fructe, renunță la dulciuri". Ok, însă carbohidrații simpli sunt hrana preferată a aproape tuturor celulelor.
În ProMetabolism propunem eliminarea piedicilor din drumul zaharurilor către celule, astfel încât să putem mânca suficient și să avem energie, iar aceste piedici sunt în principal formate din acizi grași liberi în circulație. Pătrunderea lor ar trebui limitată, fie că vine din alimentație, fie că vine din rezervele corporale (prin restricție calorică).
Un alt exemplu de ignoranță este cel în privința calciului. Ai artere și țesuturi calcifiate? „Consumă mai puțin calciu". Nu interesează pe nimeni care este mecanismul prin care acele probleme apar.
De fapt este exact invers. Lipsa calciului din alimentație și un raport prea mare fosfați/calciu duce la aceste calcifieri formate în principal din fosfați de calciu.
Dacă nu era suficient că alimentația standard conține foarte mult fosfor (carne, pește, leguminoase și cereale) și aproape deloc calciu (lactatele sunt considerate problematice de mulți), acum foarte multe alimente conțin fosfați ca aditivi.
Cei care au probleme cu calcifierile ar trebui să-și aducă vitamina D în limite normale (măcar peste 40 ng/mL 25-OH-vitamina D)1, să-și găsească o sursă de calciu (lactate, coji de ouă, carbonat de calciu, etc.) prin care să ajungă măcar la 2 g calciu/zilnic2, astfel încât să-și coboare nivelul PTH sub 40 pg/mL (țintă funcțională, sub limita superioară de laborator), să consume vitamina K2 (măcar 1 mg MK4 zilnic)3, asta pe lângă un stil de viață ProMetabolism4. Astfel, procesul se va inversa și calciul va începe să treacă din țesuturi și artere în oase.
Referințe
Holick MF (2007) — Vitamin D Deficiency | New England Journal of Medicine, 357:266–281 | https://www.nejm.org/doi/10.1056/NEJMra070553 ↩︎
Heaney RP (2002) — Calcium needs of the elderly to reduce fracture risk | Journal of the American College of Nutrition, 21(2):152S–155S | https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/07315724.2001.10719031 ↩︎
Schurgers LJ, Vermeer C (2002) — Differential lipoprotein transport pathways of K-vitamins in healthy subjects | Biochimica et Biophysica Acta, 1570(1):27–32 | https://doi.org/10.1016/S0304-4165(02)00147-2 ↩︎
ProMetabolism | https://8principii.com/ ↩︎
