Colesterol, esențial pentru viața animală

Colesterolul este esențial pentru viața animală. Fiecare celulă îl conține și este capabilă să-l sintetizeze. Un om obișnuit de 70 kg produce aproximativ 1000 mg de colesterol zilnic. Ficatul compensează nevoile suplimentare de la nivel celular. Diminuarea artificială a nivelului colesterolului poate avea consecințe negative pentru sănătate. Colesterolul este esențial pentru că:

• asigură funcționarea adecvată a pereților celulelor;¹
• precursorul său imediat, 7-dehidrocolesterolul, este convertit în vitamina D;
• este folosit pentru producția hormonilor sexuali și de stres;
• servește la căptușirea nervilor.

Înainte de a discuta despre colesterolul mărit, trebuie să definim termenul. Actualmente este considerat dezirabil un colesterol total sub 200 mg/dL. O cifră a colesterolului între 200 și 240 este considerată la limită, iar un colesterol peste 240 este considerat mărit. Însă există multe studii care contestă cifrele standard. De exemplu într-un studiu din 2005, au fost testați 789 de bărbați și 1105 de femei. Performanțele cognitive (fluență verbală, atenție, concentrare, gândire abstractă) ale celor cu un colesterol normal au fost mai slabe decât ale celor cu un colesterol la limită sau ridicat.² În 1989, un studiu pe 92 de femei în vârstă de peste 60 de ani a arătat că mortalitatea a fost cea mai mică la un colesterol de 270 mg/dL și de 5 ori mai mare la un colesterol de 155. Creșterea colesterolului la o cifră de 340 a crescut mortalitatea doar de 1,8 ori față de cea de la 270.³ Astfel, în contextul ProMetabolism, colesterolul mărit ar fi undeva peste 270 mg/dL.

Un nivel ridicat de colesterol în sânge nu implică o alimentație bogată în colesterol, iar scăderea colesterolului în alimentație nu va rezolva problema. Colesterolul ridicat arată de obicei o problemă în metabolism, o stare de hipotiroidie. Organismul folosește colesterol pentru a construi hormoni (pregnenolonă, progesteron, DHEA), împreună cu hormonii tiroidieni și vitamina A. Fără una dintre cele două componente, colesterolul va rămâne neutilizat, în circulație. Încă din anii 1930, oamenii de știință au observat că hipotiroidia duce la un colesterol ridicat.⁴ Colesterolul este preluat rapid din sânge sub influența T3 (triiodotironină, hormonul tiroidian activ).⁵

Înainte să utilizăm statine⁶ pentru a scădea în mod artificial nivelul de colesterol, ar trebui să analizăm dacă „nivelul mare” de colesterol este cu adevărat periculos⁷ pentru arterele noastre. Organismul produce o anumită cantitate de colesterol pentru că este necesară în funcționarea sa optimă. Trebuie doar facilitat transportul colesterolului către destinație și utilizarea acestuia.

Nici un nivel scăzut de colesterol nu este de dorit. Unele studii arată că un nivel de colesterol prea mic este legat de depresie, mai ales la oamenii în vârstă.⁸ Cifrele lipidelor totale și ale trigliceridelor pot oferi date suplimentare despre metabolism, valorile fiind de obicei coborâte în tandem cu colesterolul.

Nivelul colesterolului în sânge poate fi reglat prin dietă, fără medicamente sau suplimente costisitoare cu posibile efecte adverse. Alimentele pe care le consumăm în fiecare zi pot ajuta sau sabota metabolismul. Dacă dieta este bogată în alimente antimetabolism, colesterolul mărit în sânge va fi o consecință firească. Despre alimentele ce acționează în favoarea metabolismului și cele care lucrează împotriva sa am scris în cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism⁹.

Un metabolism optim duce la rezolvarea altor probleme de sănătate, cum ar fi: obezitatea, extremitățile reci, edemele, tensiunea ridicată, bolile de inimă, unghiile fragile, pierderea părului, anemia, artrita, libidoul scăzut, diabetul și multe altele.

Până să intrăm în detaliile tehnice, am să prezint o relatare mai mult anecdotică. În urmă cu mulți ani, a apărut în presă o știre despre un bătrân de 88 de ani care consuma 25 de ouă pe zi. Asta era dieta lui. Raportul stipula că făcea asta de ani de zile și în afară de un episod de angină pectorală, sistemul său cardiovascular era în perfectă stare. Nivelul de colesterol de sânge era normal, între 150 și 200 mg/dl.¹⁰ Pacientul chiar fusese diagnosticat cu depresie intermitentă.

11 voluntari au acceptat să testeze dieta cu ouă, pentru a se compara cu bătrânul de 88 de ani. Voluntarii absorbeau în medie 54,6% din colesterolul din alimentație pe dieta standard și doar 46,4% pe dieta cu ouă. Bătrânul de 88 de ani absorbea doar 18% din colesterolul alimentar, restul fiind transformat în bilă pentru a ajuta digestia. Cercetătorii concluzionează că organismul bătrânului s-a adaptat astfel încât să regleze supradoza de colesterol, folosind doar 18% din el, iar restul transformându-l în alte substanțe utile.

• Colesterolul este indispensabil organismului și corpul va produce zilnic o cantitate de colesterol prezentă în circa 5 ouă.
• Colesterolul alimentar este absorbit în proporție mică, iar când vine mai mult din alimentație, organismul își reduce sinteza internă și transformă surplusul în acizi biliari.
• Corpul poate regla cantitatea de colesterol pe care o trimite în sânge.
• Problema nu este o valoare ridicată de colesterol în sânge. O valoare ridicată arată că organismul probabil are nevoie de această cantitate. Problema este dacă pe parcurs, colesterolul este oxidat în artere, ducând la ateroscleroză.

Fiecare celulă este capabilă să producă singură colesterol, dar celulele sunt ajutate „de la centru”, în caz că au nevoie de mai mult. Ficatul trimite colesterol către celule prin artere. Colesterolul nu circulă așa de capul lui prin artere, are nevoie de agenți care să-l conducă. Ceea ce numim noi colesterol rău sau bun, HDL sau LDL, de fapt nu este colesterol. HDL și LDL sunt lipoproteine, particulele prin care colesterolul circulă în siguranță prin sânge.

LDL (low density lipoprotein, în română lipoproteine cu densitate scăzută) este proteina pe care ficatul o folosește pentru a trimite colesterolul către celule. Colesterolul ajuns în țesuturi nu este folosit în totalitate, iar surplusul este preluat înapoi și reciclat. Agentul care colectează se numește HDL (high density lipoprotein, în română lipoproteine cu densitate mare). Nu e nimic „bun” sau „rău” în activitatea LDL sau HDL. Sunt doar funcții diferite. Atunci de unde renumele?

Toată lumea a auzit probabil de stresul oxidativ. Apare atunci când corpul nu poate detoxifica sau repara avariile produse de speciile reactive de oxigen, printre care și radicalii liberi. Stresul oxidativ înseamnă că există un dezechilibru între antioxidanți și oxidanți în favoarea celor din urmă. Treaba LDL-ului este să ajungă la o celulă, să se conecteze cu ea și să descarce colesterolul. Problema este că LDL-ul se poate combina pe drum cu radicalii liberi. Această combinație îl face să se umfle, să atragă globule albe și macrofage, să devină un conglomerat spumos, moale și lipicios. LDL-ul în această nouă formă tinde să se aglomereze, formând un conglomerat mare de LDL. Conglomeratul se atașează de pereții arterelor, intrând în celulele care formează pereții arterelor.¹¹ Situația creează și mai multă inflamație, pentru că LDL-ul este văzut ca un intrus, iar corpul ia măsuri pentru a remedia problema.

LDL-ul atașat de pereții arterelor inhibă producția de oxid de azot, o moleculă care comandă dilatarea vaselor sanguine, crește fluxul de sânge și coboară tensiunea. Iată cum LDL-ul oxidat produce blocaje în artere, iar acestea devin apoi rigide, incapabile să răspundă.

În stilul de viață actual, stresul oxidativ e ceva obișnuit, iar din această cauză LDL-ul a primit renumele de „rău”. Cu alte cuvinte, LDL-ul are o treabă foarte importantă, de transporta colesterol către celule, dar pentru că stilul de viață e de așa natură, pe drum, el va întâlni o grămadă de „băieți răi” oxidativi, cu care se va înhăita și va crea probleme. Așa că, în medicina standard, e recomandat să fie mai puțin LDL, ca să fie mai puține probleme în artere.

Și cine e băiatul bun? HDL are rolul de recuperator, este trimis să aducă înapoi colesterolul nefolosit din sânge pentru a fi reciclat. Un nivel mare de HDL este considerat benefic, pentru că el rezolvă problemele cu LDL-ul oxidat în exces din artere. În realitate, LDL și HDL au ambii un rol important în metabolismul colesterolului și nu pot fi catalogați drept buni sau răi decât într-un anumit context.

Așadar, scăderea aportului de colesterol în dietă nu rezolvă problemele care cauzează în cele din urmă ateroscleroză. Corpul va încerca oricum să-l producă din resurse pe care le are la dispoziție, iar dacă nu are resurse, abia atunci va scădea nivelul de LDL din sânge. Nici înfometarea organismului prin reducerea colesterolului din sânge nu e o idee bună. Am amintit mai sus un studiu care arată că un colesterol foarte scăzut este asociat cu simptome depresive.⁸

În cartea 8 Principii Nutriționale ProMetabolism⁹, tratez pe larg componentele alimentare ce produc oxidarea necontrolată la nivel celular (grăsimile polinesaturate sau acumularea fierului în exces în celule).¹² Prin mici schimbări treptate ale dietei, îți poți reface metabolismul, implicit poți regla nivelul colesterolului în sânge. O abordare focalizată pe colesterol nu va rezolva problemele generale ale organismului care au dus la un nivel de colesterol crescut în sânge.

Referințe